Daca am fi iubire neconditionata...

Aud mereu povesti despre tot felul de lucruri rele care s-ar intampla oamenilor buni, despre sacrificiile pe care le fac unii oameni pentru altii etc.

Nu cred nimic din toate astea.

Recent am citit o poveste despre un arbore care se zice ca se daruia neconditionat si care ar fi fost distrus tocmai de cel pe care l-ar fi iubit cel mai mult. Ceva nu mi s-a parut a fi corect in povestea asta. Era trista, doar atat. Simteam ca daca arborele a fost distrus, atunci nu iubea cu adevarat. De fapt lucrurile sunt foarte simple, cand esti iubire neconditionata, sa fim seriosi, nu rezonezi cu nimic altceva in afara de iubirea neconditionata si nicio energie care ar putea sa creeze dizarmonie in tine si in jurul tau, nici nu ajunge macar pe aproape de tine.

Daca am fi iubire neconditionata, daca am manifesta aceasta energie, atunci nu ne-ar fi nici frig nici cald, nu ne-ar fi foame sau sete, nu am putea fi tristi si nici raniti. Cum sa poata fi ranita, lovita, distrusa, energia iubirii neconditionate? E comic sa crezi ca se poate intampla asa ceva. Nu exista nicio energie, comparabila ca forta cu energia iubirii neconditioanate. Aceasta energie nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu are niciun fel de pretentii. Doar se manifesta firesc, ca un râu care isi implineste destinul fara a cere nimanui nimic pentru a curge, care daruieste dar nu asteapta si nici nu vrea nimic in schimb pentru ca nu are nevoie de nimic. Isi ajunge sie insasi.

Fiind energia iubirii neconditionate armonizam automat mediul in care traim si ajungem in punctul dinainte de momentul in care Adam si Eva au fost tentati sa muste din fructele pomului cunoasterii binelui si raului, in punctul dinainte de a cadea in lumea duala, in punctul in care nicio structura umana nu te mai poate tine prizonier ademenindu-te cu lucruri care au o existenta efemera si care seamana cu aurul prostilor.

Putem oare?

Nu stiu dar merita incercat, poate cumva, candva....

Cand atingi cu sufleteul STRUCTURI SACRE

Ninge din nou si iar am senzatia ca am primit de la Dumnezeu cheia pentru a intra in starea de armonie in care ma simt cel mai bine.
Am iubit de cand ma stiu ALBUL si tot de cand ma stiu am simtit ceva "altfel" fata de cuvantul PURITATE.
Astazi, pentru ca e ALB, m-am trezit din nou impacata cu mine, cu TOT.
Simt cum respir in acelasi ritm cu Universul.
Am sentimentul ca inteleg multe.
De ceva vreme, cred fara rezerve, STIU si nimeni nu ma mai poate convinge de altceva, ca in starea de IUBIRE NECONDITIONATA fata de TOT, fata de ORICE,fata de ORICINE, din planul nostru de existenta si din orice alte planuri, din intrega LUME CREATA si chiar si fata de NECREAT,atingi cu sufleteul STRUCTURI SACRE. In contactul cu aceste structuri simti o stare de VENERATIE care iti topeste orice legaturi care te tin legat in STRUCTURI umane create artificial, sufletelul se exintide in tot UNIVERSUL si chiar EXISTI. Simt insa si pericolul din spatele acestei veneratii, ispita care apare imediat ce ai puterea, de a folosi in plan material, puterea dobandita in timpul inaltarii. Simt ca din contactul cu aceste STRUCTURI SACRE iti vine o cantitate enorma de ENERGIE si ca daca nu-ti pastrezi sufletelul in armonie si folosesti energia asta pentru a osifica, intari STRUCTURILE din lumea materiala, structuri artificiale, incompatibile cu STRUCTURILE SACRE, pe cat de greu te-ai inaltat pana la nivelul care care sa meriti sa atingi STRUCTURILE SACRE, pe atat de rapid esti aruncat, izolat de FLUXUL de ENERGIE din UNIVES. Ajunge un singur gand de superioritate, un singur sentiment de dispret, o singura idee ca AI CEVA ce nu au altii, o singura privire critica, pentru a te trezi aruncat din FLUXUL DE ENEGIE intr-o BALTA izolata, o BULA in care peretii devin tot mai impenetrabili pe masura ce in interior se consuma resursele de energie, fara vreo posiblitate de a interactiona cu ENERGIA INFINITA. In aceste bule, structuri sociale osificate, mai mult sau mai putin extinse dar oricum limitate, traim zilnic si incepem sa credem si sa fim tot mai convinsi ca nu exista altceva, ca singura sansa de supravietuire este sa-i invingem pe altii, sa avem "victorii".
Interesant mi se pare si faptul ca din astfel de "bule" cu peretii osificati se iese de multe ori prin stari explozive de energie negativa. O durere intensa "sparge bula" uneori si depinde numai de noi ce alegem cand ajungem in astfel de PUNCTE in care este posibila orice cale.