M-am trezit de dimineata cu bucuria ca voi vedea si astazi formele minunate ale energiilor pe care natura le face vizibile ochiului obisnuit cu ajutorul zapezii.
M-am simtit minunat vazand pomii incarcati de zapada, crucile de pe biserici proiectandu-si forma pe cerul incarcat de norii care ne "anuntau" ca va mai ninge, simtand zapada alba sub picioarele incaltate si imaginandu-mi cum ar fi daca as avea curajul sa ma descalt...
Cand eram copil ma tot intrebam de ce oare fulgii se aseaza intr-o forma si nu in alta, de ce apa ingheata in anumite forme, de ce dispar formele care ne sunt atat de dragi si pe care le vrem vesnice...
Imi puneam multe intrebari si imi pun si acum dar cel putin am gasit raspunsul la intrebarea cea mai importanta (cred): in lumea FORMELOR, tot ce-i forma trebuie sa dispara pentru a permite VIETII sa se manifeste in toata SPLENDOAREA ei.
Prin noi FORMELE, CINEVA simte miracolul LUMII FORMELOR.
Imi inchipui zilnic ca ori de cate ori vad o FORMA care imi taie respiratia si ma face sa ma inchin fata de maretia VIETII, trimit acea stare de recunostinta, de admiratie, ACOLO de unde a plecat MIRACOLUL CREATIEI.
Eu stiu, poate CINEVA chiar astepta sa SIMTA ce simt si eu si pentru ca nu are FORMA nu poate decat cu ajutorul meu.
Cand ma gandesc la asta imi dau seama ca trebuie sa traiesc intens si bucuria si tristetea, pentru ca aceste stari sa poata sa ajunga ACOLO unde nu EXISTA TIMP, SPATIU si MATERIE.
Incerc sa traiesc intens in lumea formelor in fiecare clipa si sa nu ma atasez de nicio forma pentru a nu impiedica energia sa curga liber.
Daca insa ma atasez, incerc cel putin sa transmit si ACOLO durerea intensa cauzata de pierderea inevitabila a formei, pentru ca acel CINEVA care este dincolo de forme sa poata simti TOT ce exista si se MANIFESTA in FORME.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu