VIATA este un JOC AL ENERGIILOR

Intr-un interval de cateva luni, am avut doua vise simetrice.
In primul eram pe malul marii imbracata in rochie alba si aveam parul de aur.
Apoi, intr-o clipa a disparut tot ceea ce credeam ca sunt EU, adica "parul de aur", "rochia alba" si "marea".
M-am trezit cu un sentiment de nemultumire, de gol, pentru ca mi se parea ca pierdusem TOTUL.
In viata "reala" au urmat mai multe intamplari in care mereu "pierdeam" ceva si mi se parea ca pe masura ce opuneam rezistenta si incercam sa ma reconstruiesc, "pierdeam" tot mai mult, ba chiar, in domeniile in care "tineam strans" ceva, pierderile aveau loc intr-o forma exploziva, cu dureri foarte mari.
La un moment dat am avut o experienta in care, pentru cateva secunde, am simtit ca nu mai am control asupra corpului fizic, muschii parca au cazut si au refuzat sa mai functioneze.
ATUNCI, in acel MOMENT, am simtit o MARE LINISTE.
Lucurile care inainte ma speriasera, atunci parca erau cumva in afara mea, nu ma identificam cu ele.
Au urmat alte "pierderi" dar de fiecare data mi-am amintit de starea de liniste care a venit spre mine atunci cand am crezut ca ma confrunt cu ceea ce credeam ca este cea mai mare spaima din viata mea: sa fii prizonier in corpul fizic, sa fii un "mort viu", sa pierzi controlul.
Dupa cateva luni am avut urmatorul vis, in care am primit cumva raspunsul la intrebarile nepuse in primul vis.
Era o noapte cu luna plina si eu eram pe malul marii, intinsa pe plaja cu nisipul care parea din aur sub razele lunii.
Aveam din nou parul de aur dar imi lipsea rochia alba.
Mi-am dat seama ca nici nu aveam nevoie de ea pentru ca eram "imbracata" intr-un corp de o frumusete pe care atunci credeam ca nu o "vezi" decat in vis.
In primul vis nu am vazut pe nimeni in jurul meu pentru ca nu aveam "ochi" decat pentru "mine" si "spaima mea".
In cel de-al doilea insa am vazut un grup de oameni care se uitau oarecum mirati la "mine" si incercau sa se apropie de "mine".
Desi "stiam" cumva ca nu sunt "rai" "stiam" in acelasi timp ca incercau sa se apropie de mine pentru a "lua" de la "mine" "energii" despre care credeau ca le va aduce lor o stare de "bine'.
Descopeream cu uimire ca FORMELE acelea nu erau preocupate decat sa-si alimenteze o stare de BINE iar pentru asta nu conta ca ar fi distrus o alta FORMA, "setea" de "bine" ii bloca.
"Oamenii aceia" pareau a fi ceea ce numim "vampiri energetici".
Nu-mi era insa frica.
M-am ridicat in picioare si i-am indepartat printr-o simpla miscare calma a mainii, cu mare atentie si cu dorinta de a nu le face niciun rau.
Nu voiam decat sa nu-i las "sa ia".
Le-am spus apoi ceea ce stiam cumva si ceea ce parea a fi o consecinta a actiunii lor: intr-un an o sa muriti toti!
O fata din grup a inceput sa planga si un barbat a intervenit si mi-a spus: TU stii ca exista o solutie pentru ca NOI sa nu murim iar eu stiu ca TU nu poti sa nu raspunzi sincer la o intrebare care ti-a fost pusa.
Le-am raspuns ca da, exista o solutie, sa treaca de sub legea karmei sub cea a iubirii dar ca in cazul lor nu nu va functiona pentru ca isi doresc sa treaca sub legea iubirii pentru a pastra FORMA, adica corpul fizic in care s-au intrupat, or tocmai SCOPUL cu care actioneaza va distruge TINTA.
In timp, am inteles ca "visul corect" ar fi fost sa-i las pe toti sa ia tot ce-si doresc de la "mine" pentru ca EU nu ma identific cu FORMA, iar VIATA este un JOC AL ENERGIILOR, al FORMELOR, spre care daca te deschizi devii ca un IZVOR din care cu cat se ia mai multa apa, cu atat apa devine mai limpede, mai "curata".